Draga viata – Alice Munro

Descriere pentru produsul Draga viata – Alice Munro

Castigatoarea Premiului Nobel pentru literatura 2013 canadiana Alice Munro a fost publicata si in Romania de catre editura Litera.  Autoare de proza scurta Munro creeaza in fiecare povestire un nucleu pentru un roman pe a carui actiune refuza sa o dezvolte – “in putine cuvinte poti spune mult mai multe lucruri si cu mult mai mult substrat” a declarat autoarea in nenumarate randuri. Desi Alice Munro este exclusiv autoare de proza scurta totusi literatura ei atinge profunzimi la care multe dintre romanele contemporane nu ajung in plus autoarea observa cu acuitate si scrie cu substanţa lucru care o desparte din nou de mulţi autori contemporani.       Protagonistele carţii lui Alice Munro   Draga viaţa care apare la sfarsitul acestei luni la Editura Litera sunt femei locuitoare ale cate unui orasel canadian de provincie. Acţiunea se petrece de multe ori – sau incepe sa se petreaca pentru ca de ea se intinde pe mulţi ani – in timpul razboiului ori la scurt timp dupa. O tanara mama poeta si dispusa la aventuri pleaca impreuna cu fetiţa ei intr-o calatorie cu trenul. Momentul in care are senzaţia ca si-a pierdut din neglijenţa fiica in tren o face sa inţeleaga ca dragostea ei faţa de copil trebuie sa fie neprecupeţita.   Pentru ca nu-si gaseste pretendenţi pe masura in oraselul unde locuieste o tanara bogata inteligenta si puţintel schioapa incepe o relaţie cu un arhitect insurat. Acesta ii povesteste ca este santajat de o fosta servitoare si impreuna decid sa-I plateasca tacerea. Dupa mulţi ani de fericire mostenitoarea cea bogata descopera ca santajul a fost o poveste si banii au intrat in tot acest timp in buzunarul arhitectului.   O tanara femeie incearca sa reziste remuscarilor legate de faptul ca in copilarie a fost martora la moartea accidentala a surorii sale mai mari dar nu a facut nimic pentru a o impiedica.   O tanara soseste la un sanatoriu pentru a preda copiilor bolnavi de tuberculoza si aici se indragosteste de medicul curant. Dupa o relaţie intempestiva acesta ii promite ca o ia de soţie dar se razgandeste in ultimul moment spunandu-I ca nu se simte in stare de un asemenea pas. Dupa ani de zile intalnindu-se intamplator cu el femeia acum casatorita isi da seama ca sentimentele de demult au ramas la fel de vii.   Un cuplu varstnic isi planifica moartea crezand ca nu li se mai poate intampla nimic interesant in viaţa. Dar ea cunoaste intamplator o vanzatoare de produse cosmetice care se dovedeste a fi prima iubire a soţului. Urmeaza o clasica poveste de gelozie care ii face pe amandoi sa reacţioneze ca niste tineri neexperimentaţi.   Mai sunt cateva povestiri plus patru fragmente autobiografice din copilaria autoarei care reconstituie din detalii presarate peste tot evenimentele principale din viaţa fetiţei/tinerei fete stilul de viaţa al vremurilor acelora si relaţiile cu ceilalţi membri ai familiei: mersul cu mama – o fiinţa snoaba – la ”dansuri” si trezirea instinctelor protoerotice ale fetei la vederea unei tinere prostituate consolate de soldaţi adolescenta care devine obsedata fara voia ei de gandul de a-si strangula sora si care nu mai poate dormi noaptea pana cand tatal ei o ”vindeca” printr-o discuţie prieteneasca Amundsen descoperirea dupa mulţi ani a faptului ca in casa parinţilor ei locuise inainte o alta familie din orasul ei natal si lumina pe care aceasta cunoastere o arunca asupra unor incidente din copilarie.   FRAGMENT   „Aerul era ca gheaţa“ Stateam pe banca de langa gara si asteptam. Cladirea garii se deschisese la sosirea trenului dar acum era incuiata. O alta femeie sedea la celalalt capat al bancii ţinand intre genunchi un saculeţ din plasa cu ochiuri largi plin cu pachete invelite in hartie patata de grasime. Carne proaspata. Se simţea mirosul. Peste un rand de sine vedeam trenul electric gol asteptand. Nu mai aparu nici un alt pasager si dupa o vreme seful de gara scoase capul pe fereastra si striga: – San! La inceput am crezut ca striga pe cineva Sam. Şi intr-adevar un alt barbat imbracat intr-un fel de uniforma oficiala aparu de dupa colţul cladirii. Traversa sinele si urca in tren. Femeia cu pachetele se ridica si o porni in urma lui asa ca m-am luat si eu dupa ea. De peste drum izbucnira deodata strigate si usile unei cladiri cu acoperisul plat si pereţii din lemn intunecat se deschisera lasand sa iasa caţiva barbaţi care isi indesau caciuli pe cap. La brau li se leganau cutii cu mancarea de pranz. Dupa galagia pe care o faceau ai fi zis ca trenul avea sa le plece de sub nas dintr-o clipa intr-alta. Dar dupa ce urcara nu se intampla nimic. Vagonul ramase pe loc iar ei se numarara unul pe altul isi dadura seama cine lipseste si ii spusera masinistului ca inca nu putea sa plece. Apoi cineva isi aminti ca omul care lipsea avea zi libera. Vagonul porni desi n-ai fi putut sa-ţi dai seama daca mecanicul ascultase vreo parte din discuţia lor sau daca-i pasa. Coborara toţi la un joagar in padure – le-ar fi luat cel mult zece minute pe jos sa ajunga acolo – si la scurta vreme dupa aceea aparu lacul acoperit de zapada. In faţa lui era o cladire alba din lemn. Femeia isi aranja pachetele cu carne si se ridica. Am urmat-o. Mecanicul striga din nou „San” si usile se deschisera. Doua femei asteptau sa urce. O salutara pe femeia cu pachetele si ea le spuse ca era o zi mizerabila. Toate evitara sa se uite la mine atunci cand am coborat in urma ei. Se parea ca la capatul acesta de linie trenul nu avea de asteptat pe nimeni. Usile se trantira in urma mea si vagonul porni inapoi.   Apoi se facu liniste. Aerul era ca gheaţa. In jur mesteceni parca sfaramiciosi cu scoarţa alba dungata cu negru si un soi de conifere mici miţoase incolacite ca niste ursi adormiţi. Gheaţa de pe lac nu era neteda de-a lungul malului se formasera moviliţe ca si cum valurile ar fi ingheţat chiar in clipa cand se rostogoleau la ţarm. Iar dincolo de apa o cladire cu siruri ferme de ferestre si cu verande acoperite cu geamuri la ambele capete. Totul auster in stil nordic alb-negru sub cupola inalta a norilor. Şi totusi scoarţa mestecenilor nu era chiar alba cand te uitai mai de aproape ci galbui-cenusie albastru-cenusie fumurie. Totul neclintit ca intr-o vraja intinsa peste toata lumea. – Unde mergi? ma striga femeia cu pachetele de carne. Programul de vizitare se termina la trei. – Nu sunt vizitator am spus. Sunt profesoara. – Oricum n-o sa-ţi dea voie sa intri pe usa din faţa spuse femeia cu un fel de satisfacţie in glas. Vino mai bine cu mine! N-ai valiza? – Şeful de gara a zis ca o aduce el mai tarziu. – Stateai acolo de-am crezut ca te-ai pierdut. Am spus ca ma oprisem pentru ca era minunat de frumos. – Unora asa li s-o fi parand. Daca nu-s prea bolnavi ori n-au prea multa treaba. N-am mai schimbat nici o vorba pana cand am intrat in bucataria de la un capat al cladirii. Simţeam deja nevoia de caldura. N-am apucat sa arunc nici o privire in jur pentru ca femeia mi-a atras atenţia asupra ghetelor. – Scoate-le mai bine sa nu lasi dara pe podea!   M-am opintit sa le trag din picioare – nu era nici un scaun prin preajma – si le-am asezat pe covorasul pe care si ea le pusese pe ale ei. – Ia-le cu dumneata nu stiu unde o sa-ţi dea camera. Mai bine ţine-ţi si haina nu e caldura in vestiar. Nu era nici caldura nici lumina afara de ceea ce intra pe o ferestruica pusa prea sus ca s-o pot ajunge. Ma simţeam ca atunci cand eram pedepsita la scoala. Trimisa la vestiar. Acelasi miros de haine de iarna care nu se usuca niciodata complet de cizme patrunse de apa pana la sosete de picioare nespalate. M-am caţarat pe o bancuţa dar tot n-am putut vedea afara. Pe raftul unde zaceau aruncate caciuli si fulare am gasit o geanta cu niste smochine si curmale in ea. Cineva le furase probabil si le inghesuise acolo sa le duca acasa. Am simţit brusc ca mi-e foame. Nu mancasem nimic de dimineaţa in afara de un sendvis uscat cu branza pe tren. Am reflectat la posibilitatea de a fura de la un hoţ. Dar smochinele mi s-ar fi lipit de dinţi si m-ar fi tradat. M-am dat jos chiar la ţanc. Cineva intra in vestiar. Nu era una dintre fetele de la bucatarie ci o eleva intr-o haina groasa umflata cu un fular pe cap. Intra in fuga: carţile aruncate pe banca se imprastiara pe podea de sub fularul smuls ii ţasni o claie de par iar ghetele scoase cu picioarele una dupa alta parca in exact acelasi moment cu haina lunecara harsaind pe podeaua incaperii. Nimeni n-o vazuse se parea s-o puna sa si le scoata la usa bucatariei. – Buna n-am vrut sa te lovesc spuse ea. Aci e atat de intuneric cand vii de afara ca nu-ţi mai dai seama ce faci. N-ai ingheţat? Astepţi pe careva sa iasa de la lucru? – Il astept pe domnul doctor Fox. – A n-o sa trebuiasca sa astepţi prea mult tocmai ce-am venit din oras cu el. Nu esti bolnava nu? Daca esti bolnava n-ai voie sa vii aici tree sa mergi la cabinetul lui in oras. – Sunt noua profesoara. – A da? Esti din Toronto? – Da. Fata facu o mica pauza poate in semn de respect. Ba nu. Imi cerceta haina. – E foarte draguţa. Ce blana e aia de la guler? – Astrahan. De fapt e imitaţie. – Mie mi s-a parut adevarata. Nu s de ce te-au pus sa stai aici o sa-ţi ingheţe si curu. Scuza-mi expresia. Daca vrei sa-l vezi pe dom doctor iţi arat eu. Ştiu unde sunt toate locuiesc aici practic de cand m-am nascut. Mama e bucatareasa-sefa. Pe mine ma cheama Mary. Pe tine? – Vivi. Vivien. – Daca esti profesoara n-ar trebui sa fii doamna cumva? Cum iţi spune? – Doamna Hyde. – Hait ca vine! spuse ea. Scuza-ma mi-a venit asa in cap. Mi-ar placea sa fii profesoara mea da eu tree sa merg la scoala in oras. Regulile astea tampite! Finca n-am TBC. Vorbea in timp ce ma conducea – dupa ce iesiseram pe usa de la celalalt capat al vestiarului – pe un coridor obisnuit de spital. Linoleum frecat cu ceara. Pereţi vopsiţi intr-un verde spalacit. Miros de antiseptic. – Acuma daca ai venit tu poate-l conving pe Reddy sa ma lase sa ma mut. – Cine-i Reddy? – Reddy Fox. E dintr-o carte . Pur si simplu eu si cu Anabel ne-am apucat sa-i spunem asa. – Cine e Anabel? – Acum nu mai e. A murit. – Ah imi pare rau! – Nu e vina ta. Pe-aici asa se-ntampla. Anul asta eu am intrat la liceu. Anabel n-a apucat niciodata sa mearga la scoala de fapt. Cand eram in generala Reddy l-a convins pe profu de la scoala din oras sa ma lase sa lipsesc de multe ori ca sa pot sa stau cu ea. Se opri langa o usa deschisa pe jumatate si fluiera. – Hei! Am adus-o pe profa! – Bine Mary ii raspunse o voce de barbat. Ai facut destule pe ziua de azi. – In regula am inţeles. Mary se indeparta cu pasi agale si m-am trezit in faţa unui barbat subţire de inalţime medie al carui par blond-roscat tuns foarte scurt lucea in lumina artificiala venita de pe coridor. – Ai cunoscut-o pe Mary zise el. Ii turuie gura cam multe despre ea insasi. N-o sa fie in clasa ta asa ca n-o sa trebuiasca s-o rabzi in fiecare zi. Oamenii ori o plac ori o resping. Mi se parea ca are intre zece si cincisprezece ani mai mult ca mine si la inceput imi vorbi intr-adevar asa cum ar fi facut-o orice barbat mai in varsta. Un viitor sef foarte ocupat. Ma intreba cum calatorisem ce se intamplase cu valiza mea. Voi sa stie daca avea sa-mi placa sa locuiesc aici in padure dupa Toronto daca n-aveam sa ma plictisesc. Nici gand i-am raspuns si am spus ca era foarte frumos. – E ca si cum… ca si cum am fi intr-un roman rusesc. El ma privi cu atenţie pentru prima data. – Serios? Care roman rusesc? Avea ochi albastri-cenusii deschisi la culoare luminosi. O spranceana i se ridicase pe frunte ca o caciuliţa. Nu pentru ca nu citisem romane rusesti – pe unele le citisem pana la capat pe altele nu – insa din pricina acelei sprancene si a expresiei lui amuzate dar usor belicoase nu mi-am putut aminti nici un titlu in afara de Razboi si pace. Şi nu voiam sa-l spun pe acesta pentru ca era ceea ce ar fi spus oricine. – Razboi si pace. – E noi aici avem numai pacea as zice eu. Dar daca ai fi tanjit dupa razboi banuiesc ca te-ai fi inrolat intr-unul dintre detasamentele alea de femei si ai fi plecat in strainatate . M-am simţit furioasa si umilita pentru ca nu incercasem deloc sa-mi dau aere. Sau nu doar asta. Voisem sa explic ce efect extraordinar avusese asupra mea peisajul. El era evident genul de om care punea intrebari-capcana. – Cred ca ma asteptam de fapt sa vad o profesoara batraioara scoasa de la pastrare spuse el pe un ton de vaga scuza. E ca si cum toţi cei care au o varsta si calificari acceptabile s-ar fi intors in sistem zilele astea. Tu n-ai invaţat ca sa devii profesoara nu? Ce aveai de gand sa faci dupa ce-ţi luai diploma? – Sa intru la masterat am raspuns scurt. – Şi de ce te-ai schimbat? – M-am gandit ca ar trebui sa castig niste bani. – O idee foarte cuminte. Desi ma tem ca aici n-ai sa castigi cine stie ce. Scuze ca-mi var nasul. Am vrut doar sa fiu sigur ca n-ai sa fugi dupa cateva zile si sa ne lasi balta. N-ai in plan sa te mariţi nu? – Nu. – Bun foarte bine. Gata te scutesc pe mai departe. Nu te-am descurajat nu? Intorsesem capul. – Nu. – Ia-o pe hol pana la biroul intendentei si ea o sa-ţi spuna tot ce trebuie sa stii. O sa iei masa cu asistentele. Intendenta o sa-ţi arate si unde ai sa dormi. Incearca doar sa nu racesti. Banuiesc ca nu ai avut nici un contact cu tuberculoza nu? – Pai am citit… – Ştiu stiu. Ai citit Muntele vrajit. Inca o capcana – pe el asta paru sa-l refaca. Lucrurile s-au mai miscat niţel de atunci sper. Uite cateva lucruri pe care le-am scris despre copiii de aici si ce ma gandeam ca ai putea sa incerci sa faci cu ei. Uneori prefer sa ma exprim in scris. Intendenta o sa-ţi explice toate dedesubturile. (Fragment din Draga viaţa de Alice Munro Copyright Editura Litera)       Alice Munro s-a nascut si a crescut in Wingham Ontario si a studiat la Universitatea Western Ontario. A publicat douasprezece colecţii de proza scurta un roman si un volum de Povestiri alese. De-a lungul remarcabilei sale cariere a primit numeroase premii si distincţii inclusiv de trei ori Premiul pentru Literatura al guvernatorului Canadei si doua Premii Giller Premiul Rea pentru proza scurta Premiul Lannan Premiul W.H. Smith in Anglia Premiul Pescara in Italia si National Book Critics Circle Award in Statele Unite. Povestirile ei au aparut in revistele The New Yorker  Atlantic Monthly The Paris Review si in alte publicaţii  iar volumele ei de povestiri au fost traduse in treisprezece limbi. Alice Munro traieste in Clinton Ontario langa lacul Huron. In 2009 pentru intreaga sa activitate literara a fost distinsa cu Premiul Man Booker Internaţional.    „Gandul ca as fi putut-o sugruma pe sora mea mai mica adormita in patul de sub mine si pe care o iubeam mai mult decat orice altceva pe lume. Nu o nebunie salbatica ci una aproape in joaca. O sugestie lenesa somnoroasa maliţioasa care parea sa astepte acolo de multa vreme.” Acolo adica in pivniţa intunecoasa a fiinţei. Ganduri ceţoase impulsuri obscure vinovaţii fara vina acuzaţii difuze. Inexplicabilul sau inavuabilul resimţite ca reacţie fireasca. Benign demonism infantil dincolo de logica si de orice explicaţie.    Şi totul in caruselul Relaţiei cadrul obsedant al acestor istorii de viaţa amara pestriţa derizorie. Relaţii intre parinţi si copii surori si fraţi bunici si nepoţi unchi matusi vecini. Cu avorturi adultere accidente sinucideri apendicite bovarism sex aiurea decizii pripite de nunta si desparţire. Gelozie intre surori ura fetiţei faţa de predicile mamei Parkinson si Alzheimer Toronto si Vancouver baluri provinciale paralizii primele fantazari erotice ale varstei nubile rochia mamei azilul recuperari sentimentale dupa jumatate de veac „apologia vieţii neinhibate” dar si rigorile inflexibile ale unui mediu intens irizat religios.   Pe scurt viaţa. Mai precis: draga noastra viaţa. Cea pe care adesea uitam s-o traim necum s-o mai si gandim spune Dan C. Mihailescu.   „Alice Munro isi misca eroii in timp intr-o maniera in care nici un alt scriitor nu o poate face“ spune Julian Barnes „Un adevarat maestru al formei“ spune Salman Rushdie   „Unul dintre cei caţiva scriitori – unii in viaţa cei mai mulţi morţi – pe care ii am in minte atunci cand spun ca religia mea este literatura“ spune Jonathan Franzen   

Vreau sa cumpar acest produs!

Aceasta promotie este oferita de catre magazinul : librex.ro

Noi gasim cele mai bune oferte si promotii ca tu sa te poti bucura de ele.

Draga viata – Alice Munro se poate comanda foarte usor. Tot ce trebuie sa faci este sa accesezi butonul „VEZI OFERTA” si o sa fi redirectionat catre pagina vanzatorului. Comanda se face direct pe site-ul partenerului nostru librex.ro. Acesta va procesa si va face livrarea produsului dorit de catre dumneavoastra in cel mai scurt timp posibil.

Detalii despre produs:

Draga viata – Alice Munro este fabricat si vandut sub acest brand: Litera

Acest produs face parte din categoria: Literatura Contemporana si subcategoria Beletristica

Acest produs Draga viata – Alice Munro este indentificat dupa acest cod: 741

Partenerul nostru a pus la vanzare acest produs in data de : 2021-07-07 22:46:27 UTC

Principalele etichete: Literatura Contemporana / Beletristica

Informatii despre magazinul vanzatorului:

Produsul Draga viata – Alice Munro este vandut de catre site-ul librex.ro.

Dorim sa va prezentam cateva cuvinte despre magazinul care vinde acest produs.

Descriere magazin partener:

Magazin online de vanzare de carti. Ofera cele mai noi titluri la cel mai bun pret.

Informatii suplimentare

Siteul nostru va pune dispozitie cele mai mari reduceri si promotii din categoria Literatura Contemporana si Beletristica.

Avantajul principal este acela de a avea la un loc cele mai bune preturi si oferte la o gama larga de produse din categoria Literatura Contemporana.

Informatiile legate de pretul actual si disponibilitatea stocului se verifica direct pe site-ul partenerului nostru librex.ro.

Vezi toate produsele care sunt la oferta! Magazin